Callatis – povestea unei cetati

http://www.descopera.ro/descopera-in-romania/2621989-callatis-povestea-unei-cetati     – Georgiana Fefea

Callatis – povestea unei cetati

Callatis - povestea unei cetati

Om liber, tu vei iubi intotdeauna marea./ Marea iti e oglinda si sufletul ti-l vezi/ Catand prin valuri calme, nestiutor, cararea/ Si spiritul e haos pe care-l celebrezi. Charles Baudelaire – Om si mare

Fie ca s-a numit Cerbatis sau Acervatis, Callatis, Pangalia, Mankalia sau Mangalia, pozitionarea geografica a acestui loc l-a asezat intotdeauna in mijlocul istoriei. A devenit cea mai veche asezare cunoscuta din tara, fiind in acelasi timp teatrul unor evenimente politice, sociale si economice deosebit de importante, care au generat in decursul timpului schimbarea identitatii, fara a afecta insa esenta locului: un pic din stralucirea greaca, un pic din veselia slava, un pic din taria spiritului turcesc si un strop din profunda intelepciune romaneasca, asociata cu sentimentul introspectiei. Un curcubeu unic pe cerul balcanic, in care fiecare culoare este bine individualizata, insa inseparabile, in fapt.

Callatis – cea mai frumoasa

Primii care s-au stabilit aici au fost tracii, intemeind asezarea cunoscuta sub numele de Acervatis sau Cerbatis. Pe locul fostei asezari trace, grecii acostati aici vor construi cetatea care avea sa ramana in istorie sub numele de Callatis, faimoasa pentru prosperitatea sa materiala si spirituala, dar si pentru faimosii carturari pe care i-a adapostit intre zidurile ei.

Inteimeiata la sfarsitul secolului IV i.e.n., de catre locuitorii Heracleei Pontice, localizata pe malul asiatic al Marii Negre, cetatea a fost botezata in amintirea paraului Cales, care scalda pamanturile metropolei Heracleea. Previziunea unui oracol a fost cea care s-a aflat la baza construirii Callatisului, cetate care avea sa devina intr-un timp scurt, una dintre cele mai puternice din zona, dar in acelasi timp, si una dintre cele mai bogate.

Pozitia geografica avantajoasa i-a convins imediat pe greci de oportunitatea construirii asezarii in acest loc: iesirea la mare si accesul la un lac de apa dulce (actualul lac Mangalia), terenurile fertile, o pozitie militara avantajoasa, toate acestea confirmau viziunea oracolului, care i-a indrumat pe greci catre acest pamant. Spre deosebire de celelalte doua cetati, Tomis si Histria, colonii milesiene, preponderent comerciale si democratice, Callatis a fost singura colonie doriana, practicand agricultura si un sistem de conducere mai degraba oligarhic, decat democratic, unde puterea era detinuta doar de cateva familii. Chiar si asa, Callatis-ul a cunoscut intr-un timp foarte scurt succesul. Cultura cerealelor si comertul maritim au fost doua dintre sursele care au asigurat cetatii un izvor nesecat de bogatie.

O situatie atat de infloritoare nu avea cum sa nu atraga invidia vecinilor. De-a lungul istoriei sale, cetatea a fost pusa de nenumarate ori in fata unor asedii puternice. Insa cel care avea sa o supuna impreuna cu aliatele sale pontice dominatiei macedonene, a durat 5 ani, din 313 pana in 308 i.e.n. Acestea au redevenit libere la moartea regelui cuceritor Lisimah, in anul 281 i.e.n. Un asediu atat de lung nu avea cum sa nu-si puna amprenta asupra asezarii, dar inca o data, orasul s-a refacut repede, parcurgand rapid treptele bogatiei materiale si culturale.

In jurul anului 262 i.e.n. a inceput ridicarea cetatii Tomis. Speriati de ideea concurentei, localnicii au incercat sabotarea constructiei, insa au cunoscut o infrangere rasunatoare din partea flotei de razboi a Bizantului, venita in ajutorul tomitanilor. Intocmai ca pasarea Phoenix, orasul si-a revenit la scurt timp, pastrandu-se inca o vreme in fruntea cetatilor aflate pe malul Pontului Euxin.

Perioada romana care a urmat a adus si mai multa prosperitate orasului, ocupand acum pozitia secunda, imediat dupa Tomis. Sub domnia imparatilor Diocletian (284-305 d.Hr.), Constantin cel Mare (306-337 d.Hr.), apoi sub Anastasius (491-518 d.Hr.) si Iustinian (527-565 d.Hr.), cetatea infloreste. Sunt construite noi edificii, este creat primul episcopat si se reiau schimburile comerciale. Cele doua cetati au profitat din plin de pe urma conditiilor comerciale prielnice create de Imperiul Roman.

Viata culturala in cetate

Multi dintre locuitorii de seama ai cetatii, scutiti de grijile materiale, s-au dedicat slujirii cauzei spirituale. In acea perioada, renumitul geograf antic, Demetrios din Callatis a elaborat o documentata lucrare geografica despre Asia si Europa, cuprinsa in 20 de carti. Acest spatiu l-a inspirat si pe dramaturgul Istros din Callatis in scrierea unei frumoase carti despre tragedie. Un alt erudit originar din Callatis este Satyros, care a trait in Egipt, unde a scris o carte din care s-a mai pastrat un fragment, “Viata lui Euripide”. Istoricul Diogene Laertiu vorbeste in scrierile sale despre filozoful Heraclid (170 – 146 i.e.n.), originar din Callatis, care a trait in Egipt, la curtea regelui Ptolomeu, timp in care a scris 6 carti despre succesiunea in timp a filozofilor si despre Rationamentul lembeutic.

Primele monezi batute aici dateaza din jurul anului 300 i.e.n., erau confectionate din argint si aveau reprezentate pe o parte capul lui Heracles, iar pe cealalta, simbolurile orasului: tolba, arc, maciuca si spice de grau. Mai tarziu, au aparut monedele din bronz, care reproduceau pe avers imaginile zeilor Dionysos, Apollon, Athena, Hermes, Demetra, iar pe revers prescurtarea numelui cetatii, Kala sau Kalla.

Mankalia

Invazia avarilor catre sfarsitul secolului V e.n. avea sa puna capat definitiv uneia dintre cele mai frumoase si prospere cetati ale Pontului Euxin. Puternica cetate a devenit o simpla asezare portuara, care si-a pastrat pentru multa vreme aspectul parasit. Mentionarea pe o harta din Pisa, care dateaza din secolul XII, reinvie asezarea sub numele de Pangalia sau Pancalia, echivalentul in greaca bizantina pentru “Callatis” din greaca clasica, tradus prin “cea frumoasa”. Doua secole mai tarziu, un calator francez, Walerand de Wawrin, pomeneste de un port pe care il numeste Panguala, construit pe locul fostei cetati Callatis. Funcţia comerciala a portului a inceput sa paleasca, iar prima mentionare a asezarii sub numele de Mankalia este facuta în 1593, de către Paolo Giorgi. Un alt explorator din secolul XVII, de data aceasta turc, Evlia Celebi, vorbeşte despre Mankalia ca despre unul dintre cele mai mari porturi din Dobrogea.

 

Refugiul boemei intelectuale

De atunci, asezarea a trecut printr-o serie de transformari, insa nu intodeauna cele mai fercite. In secolul trecut, orasul era preferat de artistii romani, care isi duceau viata boema aici, in casutele mici si pitoresti, intr-un spatiu care rasuna de liniste, departe de lumea agitata. Manuela Cernat descrie in prefata cartii “Mangalia in paginile vremii” de Aurelia si Stefan Lapusan, un mic tablou al orasului imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial:
„Paradoxal, in plina sovietizare, departe de capitala, uitata la granita, Mangalia inca respira si traia in ritmul de dinainte de razboi. In prea scurtul ragaz de pana la strangerea surubului, aici se regrupase rapid crema artistica alungata din Balcic. Fratii Radu Tudoran si Geo Bogza, pictoritele Marcela si Florica Cordescu, romancierii Cezar Petrescu si Iosif Igirosianu, actorii Grigore Vasiliu Birlic si Radu Beligan, regizorii Sica Alexandrescu si Marietta Sadova, dizeurul Manole Stroici, epigramistul Pastorel Teodoreanu si o puzderie de femei frumoase si extrem de elegante dadeau stralucire ceasurilor de plimbare pe faleza.”

Callatis – carte de vizita

  • Este cel mai vechi oras din Romania;
  • Zona a fost locuita inca din preistorie, dovada constituind-o vestigiile culturii materiale neolitice de la Gumelnita;
  • Orasul este singura colonie dorica de pe tarmul Pontului Euxin;
  • Aici s-a gasit singurul papirus din Romania. Mormantul cu papirus a fost descoperit in 1959, fiind datat in secolul IV i.e.n. Interiorul mormantului este construit din blocuri de piatra cioplita, aflandu-se la 1.5 metri sub nivelul solului. Se presupune ca cel inmormantat aici era un om de seama, iar langa el a fost descoperit un papirus scris in limba greaca, primul descoperit in tara noastra. Exista o controversa legata de acest document, care imediat dupa descoperire a disparut fara urma. Din cauza climei foarte umede, practica papirusurilor a fost abandonata foarte repede de scribii vremii, acestea fiind inlocuite repede cu pergamente, mult mai rezistente in fata umezelii. Arheologii se temeau de ceea ce s-ar putea intampla cu papirusul, odata scos la lumina, de aceea au invitat un specialist rus sa se ocupe de prelevarea acestuia si de descifrarea lui, insa indata ce documentul a luat contact cu lumina, s-a faramitat, spulberand si sperantele cercetatorilor de descifrare a mesajului. Insa savantul a luat papirusul cu el in Rusia, in incercarea declarata de a-l reface in laborator si de a incerca descifrarea acestuia, insa de atunci, nu se mai stie absolut nimic despre acest document. Anumiti cercetori au incercat sa afle cate ceva despre soarta papirusului pe cale diplomatica si guvernamentala, insa incercarile lor au ramas fara raspuns. Un arheolog roman a identificat intr-o carte de istorie tiparita in Rusia un fragment despre papirusul de la Mangalia, in care se mentiona ca acesta a fost salvat, insa nu a fost descifrat in totalitate;
  • Atat zidurile de incinta ale cetatii Callatis, cat si ruinele edificiului roman se mai pot vedea inca in apropierea falezei orasului Mangalia;
  • Fostul port al cetatii este acoperit in prezent de apele marii. Acesta era localizat in partea de sud a actualului port.
  • Unii cetateni ai Callatisului au fost mercenari regali in Egipt;
  • Sub boltile bazilicii din Callatis a rasunat, se pare, pentru prima data Te Deum Laudamus, compus de Niceta Remesianul;
  • Orasul a incheiat un tratat de pace cu Roma, considerat in prezent cel mai vechi document in limba latina cunoscut in estul Europei;
  • In secolul I e.n., cetatea Callatis a ajutat cu bani Roma;
  • Orasul este prima statiune balneo-climaterica din tara noastra, baile mezotermale sulfuroase fiind cunoscute inca din timpul lui Burebista;
  • Sub imparatul Gordian (238-244), la Callatis a functionat prima asociatie a vanatorilor atestata la noi, asa cum reiese de pe o inscriptie de pe o lespede de marmura, aflata la muzeul de arheologie din Constanta. Aici au fost inscriptionate in limbile latina si greaca numele celor 43 de membri ai asociatiei vanatorilor amatori, datata din secolul al III-lea i.e.n;
  • Din Callatis sunt originari vestitii invatati care au trait in Egiptul elenistic: Demetrios, Heracleides, Satyros, Istros, Thales;
  • Carturarul crestin Leontie Bizantinul (485-542) s-a nascut la Zaldapa, langa Callatis.
  • Cel mai vechi gimnaziu elen de la noi, cu profil sportiv, a funcţionat la Callatis in secolul I e.n.
  • Intre secolele XV-XVI, Mangalia a facut parte din pasalacul Rumeliei, fiind resedinta unei circumscriptii judecatoresti, numite „caza”;
  • Geamia Esmahan Sultan este cel mai vechi lacas de cult musulman din Romania;
  • In 1883 aparea, la Mangalia, Triunghiul, jurnal al masoneriei din Romania, prin grija lui Constantin M. Moroiu, Marele Maestru al Marii Loji Nationale din Romania;
  • Mangalia este declarata in 1899 prima staţiune climaterica maritima si balneara din Romania, dupa ce analizele de laborator stabilisera ca apele sale minerale sunt sulfuroase, alcaline, usor cloruro-sodice si iodurate.


Mangalia isi odihneste zidurile pe una dintre cele mai bogate mosteniri culturale, care are o valore imensa si ale carei implicatii, constientizate, ar aduce un plus de valoare acestei asezari batute parca dintotdeauna, deopotriva de vanturi, valuri si soare. Orasul odihneste pe o comoara arheologica, insa putini stiu sa traiasca minunea acestui loc binecuvantat de istorie, care a reprezentat unul dintre primele nuclee ale civilizatiei. 

A ramas consemnata in istorie celebra cuvantare tinuta de catre ilustrul invatat Nicolae Iorga , in cinstea orasului Mangalia. Fraza, formata din 120 de cuvinte a fost citita in cadrul emisiunii radiofonice “Sfaturi pe intuneric”:
Tocmai tarziu de tot, pe viziunea acelui tarm al Dobrogei, pe care-l cunoastem asa de putin si care nu se cuprinde numai in iluzia de argint a Balcicului si in pitorescul tataro-turcesc al unei biete rase pe care astazi o ia vantul, am ajuns sa pretuiesc, fireste nu navala de trivialitate si de dezmat a statiunilor balneare, urata icoana a lipsei de pudoare in timpurile noastre, ci, in singuratatea de la Mangalia, frumusetea serilor care ispravesc in bruma usoara, farmecul luminilor din fund, care iti arata o lume in mers, surprinderea luminilor fugare de la luntrile pescarilor care-si vrajesc prin licarirea tortelor prada din adancuri si mai ales acel lucru de neuitat care este chemarea de dimineata, in faptul chiar al zilei inca racoroase, a luceafarului, care se ridica deodata in fundul cerului vioriu, si este ca o trezire la viata cea noua, ce trebuie sa inceapa pentru locuitorii adancului de apa, ca si pentru cei care, astazi, pe ruinele cetatilor elenice, duc numai ramasita trista si vulgara a unei civilizatii pe care noi pana astazi n-am stiut-o invia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s