Arcadie Suceveanu – Poezii

SCRISOARE TRIMISA PRINTR-UN PESCARUS 

Sunt trist ca o romanta veche-n care
Toamna a fost strivita de-un tramvai,
Iubito, si mi-s palmele amare
Doua gravuri cu linii scurte, vai.
Pe-aici tacerea varuieste plopii,
Stelele-si lasa icrele-n stramtori,
Singuratatea lung fosnind din rochii
Ma vrea amantul ei; iar uneori

In mine parca innopteaza marea.
Ma surpa lent o zbatere si-un dor,
De simt albind pe ganduri toata sarea
Ce lustruieste pestii in Bosfor.
Nopti albe ca o iedera livida
Imi cresc pe piept; sub valuri reci de frig
Te simt in mine ca pe-o Atlantida,
Ca pe-o planeta vie si te strig,
Dar parca nu m-auzi! M-auzi tu oare?
Storc zarile si-astept un semn sa-mi dai,
Caci sunt mai trist ca o romanta-n care
Toamna a fost strivita de-un tramvai.

POEMUL DE TRECERE

Sa te transferi in starea unui tei
Si sa privesti prin prisma lui de floare,
Sa ari lumina cu statui de zei
Peste campii de mituri necesare.
Sa-mbraci viziunea ierbii si sa vezi
Ca-ti da in spic de dragoste chitara.
Sa arzi ca roua si sa n-ai dovezi,
De glasul tau sa creasca-n camp secara.
Clepsidra zilei s-o incarci cu crini
Inalt acord al muzicii din sfere.
Cand vei canta in pomii anonimi
Sa se aprinda muguri de-nviere,
Sa tipe fructul, ca un prunc, in flori
Si-n somnul pietrei iarba viitoare,
Sa planga magii-n patul lor de nori
Si steaua-n tronul ei de lacrimare.

TIMP IN DELIR

Azur inchis in vasul gros de lut
O, suflete, iluzie fragila,
Cum mai induri conditia umila
A carnii oarbe ce n-a cunoscut
Decat tarasul flasc ca de reptila
Al trupului datornic si vandut
Perfidei morti ce zilnic vrea tribut
Si care-abia ma-ngaduie, din mila,
Ca pe un vierme imbatat de-o raza
Urcand la cer pe un tais de brici;
Tu, cumpana, ai si trecut de-amiaza,
Tu, mana mea, cat vei mai sta pe-aici
Pe unde timpu-n lucruri delireaza
Si nici nu stiu de-i joi sau vineri, nici!

UN GREIER PE GHILOTINA

Pedepsiti-l voi pe Greier, condamnati-l, despuiati-i
Trupul ce-a-ngropat in sine cerul celor visatori.
Pentru crima de-a comite mici fragilitati si gratii
Inaltati o ghilotina chiar in roua de pe flori.
Capul sa-l jucati la mese, pus pe tava Salomeii,
Lacrimati chiar, de va vine (caci, oricum, nu-l mai intorci).
Iar pentru dovezi si probe invitati toti fariseii,
Ca sa-i judece viata chiar acest sinod de porci.
Vindeti-i pe-ascuns dosarul si armura lui subtire,
Lira-i de vazduh si raze ingropati-o in pamant.

Dar va rog sa aveti grija: nu-l lasati prin cimitire,
C-ar putea sa scoata muguri crucea-i, izbucnind in cant.
Mortul sa-l culcati mai bine in sicriu de lumanare
C-a purtat samanta noptii si-a iluziei in os.
Cine va voi sa afle vina lui far’ de iertare
Sa intrebe crinii noptii, caci ei mint cel mai frumos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s