Ajunul lui Paler

24 decembrie
Tocmai a cazut prima zapada. A nins indolent si frumos, ca intr-un basm nordic. Acum, crengile inghetate ale otetarilor au bandaje albe, iar in curte zapada (singurul lucru curat din 2005, imi vine sa spun) n-a apucat, inca, sa se transforme in mazga purulenta.
N-am iesit in oras de cateva zile din cauza frigului, dar pocnitorile pe care le aud mi-ar fi semnalizat ele, daca as fi uitat, ca ne aflam in ajunul Craciunului. Imi inchipui cum arata „colindatorii urbani si suburbani” de care-mi vorbiti! Ei iti taie cheful de orice evlavie, probabil. Daca adaug faptul ca febra cumparaturilor bate spre isterie, cum am vazut la televizor, si ca, pe toate canalele, Coca-Cola ne ureaza „sarbatori fericite”, exista conditii excelente pentru o „intoarcere afectiva in trecut”!
Ma grabesc, deci, sa dau curs propunerii dumneavoastra, amintindu-mi cu duiosie de o ulita troienita din Lisa de pe la sfarsitul deceniului al doilea (sau de la inceputul deceniului al treilea) din secolul trecut unde un mucos cu numele meu inainta vitejeste prin zapada cu o sabie de lemn in mana stanga. In dreapta, tinea „o stea” tuguiata, compusa din niste sipci de brad pe care fusese lipita cu pap hartie colorata. De gat avea atarnata o traista mai mare decat el, plina cu colacei si mere. Mucosul implinise patru ani, cred, sau cinci. Oricum, stalcea cuvintele din colind, nu le putea pronunta bine. Ii anunta, cu mare convingere, pe cei colindati ca „Trei crai de la sararit spre-o stea au catalorit”. Lumea zambea, dar il lua in serios vazand cat de patruns era colindatorul de vestea pe care o comunica.
Mucosul de care va vorbesc nu vazuse nici un alt sat in afara de Lisa. Citea, poate, tocmai in iarna aceea primul roman politist din viata sa (a doua carte citita dupa Biblie): Omul din Maroc. Dar nu pricepea nimic, probabil, si, evident, habar n-avea cam pe unde se afla Marocul. Nu sunt sigur nici ca auzise de Bucuresti! Tot ce stia e ca romanii s-au batut cu turcii si ca „Domnul Stefan” ii snopise in bataie pe pagani. Inca nu descoperise nici faptul ca de Craciun oamenii obisnuiesc sa faca daruri. Din motive pe care, eventual, le pot intelege, dar nu le pot lamuri altcuiva, in Lisa nu se dadeau cadouri. Nici pomi de Craciun nu existau, desi padurile de brad se gaseau prin preajma. Glumind, desigur, as zice ca Mos Craciun se temea de haitele de lupi care se invarteau in noptile de iarna in jurul satului.
Dar in lumea inapoiata din Lisa (spun „inapoiata” desi stiu ca autenticitatea nu depinde nici de progres, nici de cultura) exista ceva ce nu mai intalnesc azi. O stare speciala de Craciun. O magie care dispare cand locul sinceritatii e luat de agitatie. Craciunul de care imi amintesc eu avea ceva tainic, ocult (adica, „ascuns”, nu ceea ce intelegem acum prin „ocult”). Craciunul de azi e lipsit de mister. A devenit „petrecere”. Cand vad la televizor buluceala din supermarketuri, nu ma pot impiedica sa-mi spun ca nasterea lui Iisus a ajuns si ea o afacere. Ce taina, ce mister poti gasi in acest Craciun impartit intre urari conventionale si publicitate? Va spun sincer, pe mine ma lasa indiferent. Sau, chiar, ma oboseste.
Nu cred ca e vorba doar de faptul ca la batranete memoria infrumuseteaza inceputurile, dandu-le un sens pe care nu l-au avut, poate, si ca noutatile par terne. In Lisa existau colindatori adevarati. Chiar daca nu pronuntau bine unele cuvinte. Poate mai exista si acum. Nu stiu. Dar ma indoiesc.
Ma intrebati de datini. Cea mai importanta era „ceata de feciori”. Ea avea un „vataf mare” si un „vataf mic”, alesi, in mod democratic, la carciuma. Exista si un „vistiernic” si, mai ales, un „purtator de drapel” care isi tinea continuu mana dreapta varata in cercul de sarma prins de batul steagului, deoarece, daca reusea cineva sa fure acel steag, frumos impodobit de fetele din sat, „ceata” era obligata sa-l rascumpere cu un butoi de vin. In noaptea din ajunul Craciunului, oamenii se culcau abia dupa ce trecea „ceata” si-si facea urarile. A doua zi, feciorii veneau impreuna la biserica, incinsi cu tricolorul, si, bineinteles, fara sa se desparta de steag.

integral aici:
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/octavian-paler-iii-din-lumea-mitologica-in-lumea-istorica-3004879/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s