mors et vita

din JURNALUL FERICIRII – Nicolae Steinhardt

Karl Barth: harul indreptătirii e viata noastră, harul sfinteniei e moartea noastră. Ceea ce inseamnă că, in operatia indreptătirii, Domnul ii spune mortului (adică păcătosului): trăieste! Apoi, după ce 1-a scos din păcat, cu alte cuvinte din moarte, si 1-a chemat la viată, tot El ii spune celui acum viu: mori! Păcătosul căit — fostul mort care a fost chemat la viată — urmează acum să moară la cele lumesti.

„Sub aceste două determinări si nu sub vreo alta trebuie să fie trăită viata crestină.” Iată, intreagă, dialectica lui mors et vita: intai te inviază, apoi te omoară: ca să fii cu adevărat viu. A, dacă asta-i viata, viata nu e usoară, e un fel de moarte. Noi tot zicem: viata, viata e asa si pe dincolo… dar poate că nici nu stim ce e viata adevărată (după cum nu stim ce e moartea), poate că bajbaim in zăduful apăsător al penumbrelor unui limbus si printre confuziile unui vag limbaj… Căldiceii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s