Geniu şi imbecilitate la români – Lucian Avramescu

http://www.certitudinea.ro/articole/de-la-lume-adunate/view/geniu-si-imbecilitate-la-romani

Emil Cioran scria amărât că noi, românii, n-am fost în stare de niciun război de cucerire. Vitejiile noastre sunt rezumate, iar asaltul decisiv se dă doar împotriva inamicului de peste gard care se încăpățânează să aibă o capră vie. În rest ne tot apărăm fugind.

 

Cred că făcea această remarcă chinuită, la care am anexat și eu amănuntul caprei din ograda de alături, cât încă se afla în țară. A scris la fel și în calitate de cetățean al Parisului, suportând lauda de a fi cel mai mare eseist francez. Eseistul francez de la București și-a caricaturizat fără milă și cu dragoste, toată viața, neamul mioritic, scăldat într-o eternă mulțumire bleagă.

 

Două zile m-am snopit de râs şi de plâns la auzul isprăvii că trei tineri români au reușit furtul secolului, sustrăgând dintr-unul din cele mai bine păzite muzee din lume, din Rotterdam (am vizitat și eu acel muzeu), șapte lucrări faimoase iscălite de Picasso, Matisse și Gauguin, parcă. Furtul, executat în octombrie anul trecut, părea lucrarea genială a unor experți. Totul s-a petrecut în două minute și nițel, iar poliția olandeză, sosită în viteză, a pescuit doar vânt.

 

Mărturisesc, am simțit – cer iertare pentru asta – un soi de mândrie. Unde ești tu Cioran? M-am bătut clandestin, cu cărămida orgoliului în piept, până când au început să curgă amănuntele postume ale furtului executat cu genialitate de români. Ei bine, acum începe imbecilitatea. Hoții n-au furat, la comandă, pentru un colecționar mafiot din insulele nimănui care le dădea, pentru suma aproximată la 300 milioane euro, 3 milioane, își luau banii și se retrăgeau într-un harem din Indonezia, cum se amuză analistul Nils Sneker. Cam așa se face în lumea marilor spargeri de muzee.

 

Ai noștri, după ce s-au trezit afară cu tablourile, posesori ai unei averi uriașe dar cu care nu-și puteau cumpăra nici țigări, au purces la operațiunea de vindere. Cum au procedat? Cum procedează ciorditorii de telefoane mobile care le oferă, la sfert de preț, pe trotuarul din fața magazinului Bucur Obor. S-au dus până și la secretara sau secretarul personal al lui Botezatu, creator de izmene de lux, singura personalitate cu bani de care auziseră, să-i ofere, pentru un bax de țigări și două kile de vin, un Matisse.

 

Au umblat pe internet după clienți și și-au pus poza din muzeul olandez pentru a se da mari la gagici. Văzând că marfa n-are căutare, le-a trecut prin minte s-o ardă. Dă-l dracu de Picasso! Să comiți, iar îmi vine să râd și să plâng concomitent, cel mai mare furt de tablouri al secolului și să te comporți apoi ca un ciorditor de portofele, iată – pe tejgheaua de birt dâmbovițeană – alăturare unor calități care se anulează reciproc. Geniu și imbelicilitate! Hai noroc și mai dă și matale domnule Cioran, de acolo de unde vei fi fiind prin cele lumi, un rând. Merită!

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s