THE WORDS

Pierduse si era pierdut. Si-n mijlocul deznadejdii cuvintele curg salvator.  Acele cuvinte, pe care celalalt, chinuit de limitele mediocritatii, doreste sa le simta trecandu-i prin degete.

Cata vreme suferinta era o tacere, proprie, ascunsa, era inutila. ,, And what a f*** is a tear in a window, anyway?” spune.

Numai creatia rascumpara toate suferintele. – Blaga

Apoi pierde din nou. Gaseste o alta cale pentru a supravietui: STAI.

,,- Gasise un fel de pace.

– Cum e?

– Hm… stai. Nu s-a terminat inca. Aici devine cu adevarat intersant.”

Rascumpara creatia toate suferintele?

propunere de film: the words

A Royal Affair

http://www.filmreporter.ro/07-10-2012-cronica-a-royal-affair/

Regelui danez Christian al VII-lea îi place să citeze din clasici, dar afirmaţia din Hamlet cum că ar fi ceva putred in Danemarca nu se află printre favoritele sale. Nu întâmplător, ci pentru că e adevărată. A doua jumătate a secolului al XVIII-lea, ce găsea ţara înţepenită într-un feudalism târziu, cu nobilimea trăind în fast, sprijinită de gloata săracă şi înrobită, e cadrul poveştii din O afacere regală/En kongelig affære, filmul produs de Lars von Trier ce ilustrează una dintre perioadele tulburi ale istoriei ţării sale.

Sosirea din Anglia a viitoarei regine, Caroline Mathilde (frumoasa Alicia Vikander) e văzută ca o speranţă că vor veni vremuri mai bune, numai că monarhul, soţul ei (Mikkel Boe Følsgaard), e labil psihic, capricios şi infantil (se deghizează în bufon la un bal mascat). Din fericire, la curte există şi un om de ispravă care citeşte Diderot, Rousseau şi Voltaire şi e influenţat de ideile iluministe – medicul personal şi consilierul regelui, Johann Struensee (Mads Mikkelsen).

Inteligent (sintetizează un vaccin împotriva variolei) şi cu conştiinţă civică progresistă (respingând tortura şi şerbia), acesta exercită o puternică influenţă asupra lui Christian, care recită ca o marionetă, în Consiliul de Stat, ideile sfătuitorului său şi stârneşte admiraţia crescândă a tinerei regine. De la asta până la adulter (unul care a afectat definitiv istoria ulterioară a Regatului) nu e cale lungă de mers, după modelul celebrei triplete Lancelot-Guinevere-Arthur.

Filmul lui Nikolaj Arcel, care a lucrat din postura de scenarist la The Girl with the Dragon Tattoo (varianta originală), e o frescă istorică minuţios asamblată – jocurile de interese de la curte, care ocupă un loc central în construcţia scenariului, prilejuiesc înfruntări surde între pretendenţi la tron/putere, în încăperi impunătoare şi la banchete fastuoase; atât cadrul natural –cu mari câmpuri înverzite – cât şi detaliul de epocă – încăperile impunătoare, în lumina lumânărilor – amintesc, în momentele bune, de Barry Lyndon.

Von Trier trebuie să fi avut un cuvânt de spus în ceea ce priveşte alegerea actorilor şi lucrul cu aceştia: Vikander trece cu succes prin toată gama de stări emoţionale, aidoma eroinelor din Breaking the Waves şi Dancer in the Dark, cvasi-debutantul Følsgaard e o revelaţie în rolul regelui-pion (premiu de interpretare la Berlin), iar Mikkelsen vine la pachet cu privirea ca de granit şi expresivitatea economicoasă (fiind capabil să joace un film întreg fără cuvinte – vezi Valhalla Rising).

Ca şi în alte drame de epocă recente, istoria e interpretată din perspectivă modernă – se discută reformele lui Struensee, pe care avea să le ducă la îndeplinire urmaşul lui Christian şi al Carolinei, Friedrick – impozitarea nobililor, desfiinţarea şerbiei, abolirea cenzurii – măsuri din care masa populară nu a înţeles mare lucru, deşi ar fi favorizat-o, şi pe care păturile superioare le-au respins deoarece le îngrădeau puterile. Destinul protagoniştilor, al căror vizionarism era nepotrivit cu epoca în care trăiau, capătă astfel o latură tragică, pe care finalul à la Braveheart o pune în valoare.

Fără a fi un film mare (ar fi putut fi, dacă s-ar fi desprins de formula „dramei în costume” ce bifează cu conştiinciozitate temele – onoare – iubire – trădare), O afacere regală e captivant şi foarte plăcut privirii, anume făcut pentru ecranul lat de cinematograf.

DONNIE DARKO

“Donnie: Why do you wear that stupid bunny suit?
Frank: Why are you wearing that stupid man suit?” 

Donnie Darko este un film pe care dupa ce-l vizionezi iti ramane undeva in memorie, acuns dupa valuri de ceata ce se disipa din cand in cand si atunci vezi imagini din el ca niste strafulgerari. A devenit un cult-movie imediat dupa aparitie in anul 2001 si a luat o multime de premii in jurul lumii, la diverse festivaluri de film. Regizorul si scenaristul filmului Richard Kelly da dovada de curaj aducand pentru roulul principal un cvasinecunoscut in persoana lui Jake Gyllenhaal. Fapta rasplatita printr-un joc al personajului extrem de bine scenografiat. Atmosfera fimului este bine conceputa si realizata, cu o mixtura de muzica, masini, imbracaminte si spectacole tv, inducand senzatia ca actiunea se situeaza undeva in anii 80. Totul pare nascocirea unui schizofrenic,un vis sau o atingere a unui Univers paralel. Oricare din variante poate fi luata in calcul fara ca sa se greseasca prea mult, atat de deschis este filmul spre diversele opinii. Filmul poate fi privit ca unul s.f. prin tema calatoriei in timp sau unul fantastic prin intermediul diverselor personaje. Balanta oscileaza in functie de inclinatia fiecarui spectator in parte dar si prin cat de mult s-a inteles dupa o prima vizionare. Donnie Darko este un film destul de incurcat pe unele portiuni si tocmai de aceea o vizionare suplimentara este binevenita pentru a mai clarifica apele. Exista o varianta extinsa a filmului dar personal nu sfatuiesc pe nimeni sa o urmareasca din cauza ca incurca mai mult unele lucruri ce nu ar fia vut nevoie de asa ceva si arunca lumina asupra altor lucruri ce mai bine ramaneau asa cum erau. Regizorului Richard Kelly ii place sa creeeze filme atemporale si deschise spre multe interpretari , printre ele se numara Southland Tales (2006) si The Box (2009) precum si o continuare a filmului despre care discutam numit S. Darko mult mai slab calitativ.  (http://helionsf.eu/donnie-darko/)
 

Premii și nominalizări

  • 2001 — Richard Kelly a câștigat premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul Internațional de Film de la Sitges și la San Diego Film Critics Society. Donnie Darko a câștigat premiul publicului pentru cel mai bun film la Festivalul de Film Fantastic din Suedia. Filmul a fost nominalizat la premiul pentru cel mai bun film la Festivalul Internațional de Film al Cataloniei și pentru „Marele Premiu al Juriului” la Festivalul de Film Sundance.
  • 2002 — Donnie Darko a câștigat „Premiul Special” la Adunarea Tinerilor Creatori de Film de la Academy of Science Fiction, Fantasy and Horror Films. Filmul a câștigat „Premiul Silver Scream” la Festivalul de Film Fantastic de la Amsterdam. Kelly a fost nominalizat pentru „cel mai bun prim film” și „cel mai bun prim scenariu” cu Donnie Darko, precum și Jake Gyllenhaal a fost nominalizat pentru „cea mai bună interpretare masculină” la Premiile Independent Spirit. Filmul a fost, de asemenea, nominalizat pentru „cel mai bun film de debut” la Premiile Online Film Critics Society.
  • 2003 — Jake Gyllenhaal a câștigat premiul pentru cel mai bun actor și Richard Kelly premiul pentru cel mai bun scenariu original pentru Donnie Darko la Premiile Chlotrudis, la care Kelly a mai fost nominalizat și la categoriile „cel mai bun regizor” și „cel mai bun film”.
  • 2005 — Donnie Darko s-a clasat în topul 5 My Favourite Film, un sondaj australian organizat de ABC.[8]
  • 2006 — Donnie Darko s-a clasat pe locul 9 în topul 50 Films to See Before You Die al FilmFour.[9]
Alte premii