http://www.cinemagia.ro/filme/crash-crash-povesti-din-la-12001/
Pierduse si era pierdut. Si-n mijlocul deznadejdii cuvintele curg salvator. Acele cuvinte, pe care celalalt, chinuit de limitele mediocritatii, doreste sa le simta trecandu-i prin degete.
Cata vreme suferinta era o tacere, proprie, ascunsa, era inutila. ,, And what a f*** is a tear in a window, anyway?” spune.
Numai creatia rascumpara toate suferintele. – Blaga
Apoi pierde din nou. Gaseste o alta cale pentru a supravietui: STAI.
,,- Gasise un fel de pace.
– Cum e?
– Hm… stai. Nu s-a terminat inca. Aici devine cu adevarat intersant.”
Rascumpara creatia toate suferintele?
propunere de film: the words
http://www.filmreporter.ro/07-10-2012-cronica-a-royal-affair/
Regelui danez Christian al VII-lea îi place să citeze din clasici, dar afirmaţia din Hamlet cum că ar fi ceva putred in Danemarca nu se află printre favoritele sale. Nu întâmplător, ci pentru că e adevărată. A doua jumătate a secolului al XVIII-lea, ce găsea ţara înţepenită într-un feudalism târziu, cu nobilimea trăind în fast, sprijinită de gloata săracă şi înrobită, e cadrul poveştii din O afacere regală/En kongelig affære, filmul produs de Lars von Trier ce ilustrează una dintre perioadele tulburi ale istoriei ţării sale.
Sosirea din Anglia a viitoarei regine, Caroline Mathilde (frumoasa Alicia Vikander) e văzută ca o speranţă că vor veni vremuri mai bune, numai că monarhul, soţul ei (Mikkel Boe Følsgaard), e labil psihic, capricios şi infantil (se deghizează în bufon la un bal mascat). Din fericire, la curte există şi un om de ispravă care citeşte Diderot, Rousseau şi Voltaire şi e influenţat de ideile iluministe – medicul personal şi consilierul regelui, Johann Struensee (Mads Mikkelsen).
Inteligent (sintetizează un vaccin împotriva variolei) şi cu conştiinţă civică progresistă (respingând tortura şi şerbia), acesta exercită o puternică influenţă asupra lui Christian, care recită ca o marionetă, în Consiliul de Stat, ideile sfătuitorului său şi stârneşte admiraţia crescândă a tinerei regine. De la asta până la adulter (unul care a afectat definitiv istoria ulterioară a Regatului) nu e cale lungă de mers, după modelul celebrei triplete Lancelot-Guinevere-Arthur.
Filmul lui Nikolaj Arcel, care a lucrat din postura de scenarist la The Girl with the Dragon Tattoo (varianta originală), e o frescă istorică minuţios asamblată – jocurile de interese de la curte, care ocupă un loc central în construcţia scenariului, prilejuiesc înfruntări surde între pretendenţi la tron/putere, în încăperi impunătoare şi la banchete fastuoase; atât cadrul natural –cu mari câmpuri înverzite – cât şi detaliul de epocă – încăperile impunătoare, în lumina lumânărilor – amintesc, în momentele bune, de Barry Lyndon.
Von Trier trebuie să fi avut un cuvânt de spus în ceea ce priveşte alegerea actorilor şi lucrul cu aceştia: Vikander trece cu succes prin toată gama de stări emoţionale, aidoma eroinelor din Breaking the Waves şi Dancer in the Dark, cvasi-debutantul Følsgaard e o revelaţie în rolul regelui-pion (premiu de interpretare la Berlin), iar Mikkelsen vine la pachet cu privirea ca de granit şi expresivitatea economicoasă (fiind capabil să joace un film întreg fără cuvinte – vezi Valhalla Rising).
Ca şi în alte drame de epocă recente, istoria e interpretată din perspectivă modernă – se discută reformele lui Struensee, pe care avea să le ducă la îndeplinire urmaşul lui Christian şi al Carolinei, Friedrick – impozitarea nobililor, desfiinţarea şerbiei, abolirea cenzurii – măsuri din care masa populară nu a înţeles mare lucru, deşi ar fi favorizat-o, şi pe care păturile superioare le-au respins deoarece le îngrădeau puterile. Destinul protagoniştilor, al căror vizionarism era nepotrivit cu epoca în care trăiau, capătă astfel o latură tragică, pe care finalul à la Braveheart o pune în valoare.
Fără a fi un film mare (ar fi putut fi, dacă s-ar fi desprins de formula „dramei în costume” ce bifează cu conştiinciozitate temele – onoare – iubire – trădare), O afacere regală e captivant şi foarte plăcut privirii, anume făcut pentru ecranul lat de cinematograf.
“Donnie: Why do you wear that stupid bunny suit?
Frank: Why are you wearing that stupid man suit?”
http://www.cinemagia.ro/filme/seven-pounds-sapte-suflete-22687/
O capodoperă a cinematografiei americane care relansează o nouă ipoteză în căutarea fericirii, într-o lume bântuită de colapsuri financiare şi politicianism: umanitatea. Interpretare magistrală, scenariu excepţional, un film ce va lăsa urme în contemporaneitatea cinematografică.
http://filme-destepte.blogspot.ro/2012/10/denumirea-seven-pounds-regizorul.html
Disperat, Ben Thomas (Will Smith), își pierde sensul vieții după un groaznic accident provocat din neatenția sa, în care îi lipsește de viață pe șapte oameni, inclusiv și pe nevasta sa. Acum, viața lui nu mai are nici o valoare și pentru a-și ispăși greșela, el se hotărăște să ajute necondiționat șapte persoane, dăruind fiecăruia o parte din sufletul său, fie ca sub forma ochilor sau a inimii.
Ce ai face dacă ai afla că ești grav bolnav și mai ai de trăit foarte puțin? Probabil te-ai gândi la toate lucrurile pe care nu ai reușit să le faci, ți-ai dori să călătorești liber, știind că nu mai ai ce pierde sau ți-ai dedica timpul ție… anume astfel de oameni căuta Ben, oameni cu apriga dorință de a trai. El și-a ruinat viața sa pentru a oferi o șansă altora. A oferit inima sa pentru ca altcine să poată iubi. A dăruit ochii pentru ca cineva să poată vedea…
Filmul susține și un concept filosofic – sacrificiu în numele dragostei, deoarece anume ea, spre final, trezește în Ben dorința de a trăi mai departe, dorința de a fi fericit, altceva mai contează? Însă eroul este copleșit de sentimentul vinovăției și e important să destingem de unde vine asta? din dragoste? sau din frică?
Cand el se hotărăște sa dăruiască cea mai valoroasă părticică a sufletului său, inima, unei femei ce încerca să-i resusciteze emoțiile și sentimentele, atunci pentru prima dată, el și-a dorit ca lucrurile să fie altfel, deoarece firea naivă a omului, oricum tinde spre dragoste, fericire, spre viață…
Cu toate că acest film nu este tocmai în concordanță cu învățăturile lui Hristos, căci sinuciderea nu este calea, iar mântuirea nu se obține murind. E important să înțelegem că filmul ne transmite un mesaj care valorifică puterea sentimentului de a iubi până la sacrificiu.