A Royal Affair

http://www.filmreporter.ro/07-10-2012-cronica-a-royal-affair/

Regelui danez Christian al VII-lea îi place să citeze din clasici, dar afirmaţia din Hamlet cum că ar fi ceva putred in Danemarca nu se află printre favoritele sale. Nu întâmplător, ci pentru că e adevărată. A doua jumătate a secolului al XVIII-lea, ce găsea ţara înţepenită într-un feudalism târziu, cu nobilimea trăind în fast, sprijinită de gloata săracă şi înrobită, e cadrul poveştii din O afacere regală/En kongelig affære, filmul produs de Lars von Trier ce ilustrează una dintre perioadele tulburi ale istoriei ţării sale.

Sosirea din Anglia a viitoarei regine, Caroline Mathilde (frumoasa Alicia Vikander) e văzută ca o speranţă că vor veni vremuri mai bune, numai că monarhul, soţul ei (Mikkel Boe Følsgaard), e labil psihic, capricios şi infantil (se deghizează în bufon la un bal mascat). Din fericire, la curte există şi un om de ispravă care citeşte Diderot, Rousseau şi Voltaire şi e influenţat de ideile iluministe – medicul personal şi consilierul regelui, Johann Struensee (Mads Mikkelsen).

Inteligent (sintetizează un vaccin împotriva variolei) şi cu conştiinţă civică progresistă (respingând tortura şi şerbia), acesta exercită o puternică influenţă asupra lui Christian, care recită ca o marionetă, în Consiliul de Stat, ideile sfătuitorului său şi stârneşte admiraţia crescândă a tinerei regine. De la asta până la adulter (unul care a afectat definitiv istoria ulterioară a Regatului) nu e cale lungă de mers, după modelul celebrei triplete Lancelot-Guinevere-Arthur.

Filmul lui Nikolaj Arcel, care a lucrat din postura de scenarist la The Girl with the Dragon Tattoo (varianta originală), e o frescă istorică minuţios asamblată – jocurile de interese de la curte, care ocupă un loc central în construcţia scenariului, prilejuiesc înfruntări surde între pretendenţi la tron/putere, în încăperi impunătoare şi la banchete fastuoase; atât cadrul natural –cu mari câmpuri înverzite – cât şi detaliul de epocă – încăperile impunătoare, în lumina lumânărilor – amintesc, în momentele bune, de Barry Lyndon.

Von Trier trebuie să fi avut un cuvânt de spus în ceea ce priveşte alegerea actorilor şi lucrul cu aceştia: Vikander trece cu succes prin toată gama de stări emoţionale, aidoma eroinelor din Breaking the Waves şi Dancer in the Dark, cvasi-debutantul Følsgaard e o revelaţie în rolul regelui-pion (premiu de interpretare la Berlin), iar Mikkelsen vine la pachet cu privirea ca de granit şi expresivitatea economicoasă (fiind capabil să joace un film întreg fără cuvinte – vezi Valhalla Rising).

Ca şi în alte drame de epocă recente, istoria e interpretată din perspectivă modernă – se discută reformele lui Struensee, pe care avea să le ducă la îndeplinire urmaşul lui Christian şi al Carolinei, Friedrick – impozitarea nobililor, desfiinţarea şerbiei, abolirea cenzurii – măsuri din care masa populară nu a înţeles mare lucru, deşi ar fi favorizat-o, şi pe care păturile superioare le-au respins deoarece le îngrădeau puterile. Destinul protagoniştilor, al căror vizionarism era nepotrivit cu epoca în care trăiau, capătă astfel o latură tragică, pe care finalul à la Braveheart o pune în valoare.

Fără a fi un film mare (ar fi putut fi, dacă s-ar fi desprins de formula „dramei în costume” ce bifează cu conştiinciozitate temele – onoare – iubire – trădare), O afacere regală e captivant şi foarte plăcut privirii, anume făcut pentru ecranul lat de cinematograf.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s